Dragii mei fraţi, 

 

Îmi pare nespus de rău că astăzi nu pot fi alături de voi. Am aşteptat cu atâta bucurie reîntoarcerea mea în Chişinău, oraşul de care sunt atât de apropiat sufleteşte şi de care mă leagă totodată atât de multe şi frumoase amintiri şi în egală măsură, prietenii puternice şi de suflet. 

 

Un eveniment nefericit insa m-a oprit din drumul meu spre Chişinău. Vineri, 29 august, am suferit un accident de maşină, care m-a ţintuit şi mă va ţintui la pat pentru mai multe zile în Spitalul de Urgenţă „Floreasca” din Bucureşti. 

 

Dacă este să ne aducem aminte împreună, m-am întors din Exil, nu la Bucureşti, ci la Chişinău, atunci, în  februarie 1990, când am fost primit ca un şef de stat. Nimeni nu m-a primit în toata existenta mea artistică aşa cum m-aţi primit voi. Mi s-au dat titluri, onoruri, diplome, am cântat şi am plâns împreună. Am avut emoţii de nedescris. Atunci a fost o săptămână mirifica pe care nu o voi uita niciodată. Aşa au fost toate revenirile mele în Chişinău de atunci şi până acum. 

 

Regret enorm faptul că nu s-a înfăptuit dorinţa mea cea mai aprinsă să ştiu ca faceţi parte din trupul ţării căci una suntem şi aceeaşi limba vorbim. Aşa a văzut şi Ştefan cel Mare şi Sfânt şi aşa au văzut şi alţi mari voievozi ai noştri. “Că vom fi ce am fost şi mai mult decât atât”, a spus Petru Rareş. 

 

Regret că nu câutăm împreună să reconstituim istoria noastră milenară, ca popor şi ca ţară pentru că înaintaşii noştri nu s-au luptat şi au murit pentru nimeni, ci pentru unitatea limbii şi a naţiei. Limba noastră este cea mai dulce şi cea mai frumoasa din câte  există. Am ascultat multe popoare vorbind, dar mai dulce ca noi nimeni nu vorbeşte. Şi la fel  ne sunt cântecul, tradiţiile şi portul. 

 

Dacă nu a fost sa ne vedem acum, dragii mei fraţi, îmi doresc să ne întâlnim la Sărbătoarea Oraşului, în octombrie. Sa ne păstrăm curajul, ambiţia şi, mai ales, să nu ne pierdem speranţa. Dumnezeu este cu noi! Fecioara Maria ne iubeşte. Şi aceeaşi mare iubire v-o port şi eu. 

 

Să fiţi binecuvântaţi! 

 

Cu dragoste, 

 

Gheorghe Zamfir